Epuizarea dreptului de divulgare al creației intelectuale (Exhausting the Right to Disclose the Intellectual Creation)

Romanian Abstract: Dreptul de divulgare al creației intelectuale constă în decizia autorului de a pune opera sa în contact cu publicul. Nașterea drepturilor patrimoniale din domeniul proprietății intelectuale nu are nicio legătură cu divulgarea creației, ci mai degrabă cu aptitudinea acesteia de a face parte din circuitul civil. Drepturile patrimoniale din domeniul proprietății intelectuale se nasc similar drepturilor patrimoniale asupra bunurilor corporale, respectiv prin ”făurirea” acestora. Din momentul în care un bun este creat, spre exemplu prin prelucrarea tehnică a mai multor materii prime, subzistă un drept patrimonial asupra acestuia, un drept de proprietate al producătorului, indiferent dacă acest bun a fost pus în vânzare sau depozitat spre a fi pus ulterior în circulație. Același raționament se aplică în cazul creației intelectuale, în măsura în care îndeplinește condițiile legale pentru a fi protejată prin lege. Divulgarea creației intelectuale, indiferent de modalitatea în care a fost făcută, cu sau fără consimțământul autorului, are ca și consecință punerea creației protejate în contact cu publicul, comunicarea creației protejate conducând la epuizarea dreptului de divulgare. După epuizare, dreptul de divulgare nu mai poate fi încălcat, astfel încât ulterior divulgării creației intelectuale, orice posibilă utilizare a acesteia fără acordul autorului conduce exclusiv la încălcarea drepturilor patrimoniale ale autorului, dar posibil și a altor drepturi morale, precum dreptul la paternitatea operei, dreptul la integritatea acesteia și dreptul de retractare, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei. Condiționarea epuizării dreptului de divulgare de existența unei divulgări voluntare - indiferent dacă există intenția de a divulga din partea autorului sau un acor ambiguu - este greșită și conduce în mod inevitabil la bocarea circuitului civil