Noi Tehnologii De Monitorizare a Distrugerilor Structurilor Compozite În Aviaţie (New Technologies for Monitoring the Damage of Composite Structures in Aviation)

Romanian Abstract: Omul a fost preocupat de-a lungul istoriei evoluţiei sale de folosirea materialelor din jur pentru a-şi uşura şi îmbunătăţi activităţile. De la confecţionarea armelor de vânătoare, uneltelor pentru agricultură şi la realizarea de maşini complexe, omul a preluat şi prelucrat materialele din jur. Preocuparea actuală este de a-şi realiza propriile materiale. Un material compozit este compus din cel puţin doi constituenţi cu proprietăţi mecanice diferite, astfel încât prin combinarea lor să rezulte un material cu proprietăţi elastice şi rezistenţă superioare celor constituenţi. Materialele compozite, anizotrope prin natura lor, au un număr de avantaje faţă de materiale convenţionale izotrope, cum ar fi rezistenţă la oboseală, rezistenţă la coroziune şi rigiditate specifică (în raport cu greutatea) mai mare. Cel mai important aspect al materialelor compozite este că pot fi modelate, pentru condiţiile unei aplicaţii cunoscute, astfel încât să asigure o rigiditate maximă pe direcţia de solicitare cea mai mare. Tendinţa ascendentă a utilizării materialelor compozite în industria aeronautică şi nu numai impune o cunoaştere riguroasă a comportamentului acestor materiale, a modului lor de rupere. Întrebările de genul când, cum şi de ce cedează materialele compozite au nevoie de un răspuns cât mai bine fundamentat de teorii şi determinări experimentale. Noile materiale presupun şi noi tehnici de exploatare a acestora, adesea cu costuri ridicate. Cum materialele compozite au fost adoptate pentru reducerea costurilor pe termen lung, se impune şi dezvoltarea tehnologiilor pentru eficentizarea lor din punct de vedere economic şi operaţional